Înainte de Tutankhamon a domnit una dintre surorile sale

Existenţa unei femei-faron care să fi domnit înaintea lui Tutankhamon a fost acceptată pe scară larga de arheologi şi de către egiptologi, însă identitatea ei rămâne un mister. O teorie controversată sugerează că această femeie-faraon, care a domnit sub numele de Neferneferuaten Ankhkheperure, ar fi fost de fapt una din surorile mai mari ale faraonului Tutankhamon, notează Live Science.

Teoria controversată spune că Neferneferuaten, cea mai mică dintre surori, şi-a asumat după moartea faraonului Akhenaten coroana Egiptului la vârsta de 12 ani, la început deghizată ca bărbat. Trebuie precizat că, în Egiptul Antic, faraonul nu putea fi decât bărbat, din acest motiv, femeile care au ajuns să deţină această poziţie şi-au asumat în mod simbolic identitatea masculină. Astfel, ele participau la unele ceremonii purtând  bărbi false, lucru dedus şi din reprezentări artistice care prezintă femei cu simbolurile puterii faraonului.

• Structură piramidală veche de peste 2.000 de ani, descoperită în deșertul Iudeei
• Descoperire arheologică în Marea Britanie: Tezaurul din Epoca Fierului care ar putea rescrie istoria

Sora mai mare, Meritaten, a fost asociată la domnie prin căsătorie. Din nou, şi aici este necesară o clarificare, în acest caz nu este vorba de căsătoria dintre două femei sau de incest. După tradiţie, faraonul, în acest caz Neferneferuaten, care prin statul de faron era considerată bărbat, avea dreptul de a se căsători cu Meritaten.

După doar un an de la căsătorie, Meritaten şi-a asumat la rândul ei acelaşi titlu precum sora sa, fiind încoronată drept faraon. „Ele au domnit ca două regine-faraon şi nu ca faraon şi regină, precum cereau cutumele”, explică Valerie Angenot, profesoară de istorie a artei şi specialistă în semiotică vizuală din cadrul Universităţii din Quebec, Canada.

Ideea a două regine-faraon este contestată de către egiptologi, mulţi împărtăşind ideea că monarhul misterios este de fapt regina Nefertiti, consoarta principală a faraonului Akhenaten şi mamă-vitregă a lui Tuthankamon.

Familia lui Tuthankhamon,Targaryenii Egiptului Antic

Faraonul Akhenaten, tatăl celor trei fraţi care i-au urmat la tron dup moartea sa , reprezintă un rege unic în întreaga istroie a Egiptului Antic. El fiind faraonul care a introdus monoteismul pentru prima dată, propunându-l pe zeul discului solar, Aten, drept divinitate unică. Acest faraon a domnit între 1353 şi 1335 înaintea erei noastre, iar, în cel de al 17-lea an al domniei, s-a declanşat o ciumă cu efecte devastatoare, chiar şi asupra familiei regale. Din acest motiv, Akhenanten a decis să îşi pregătească toţi copiii pentru a domni la un moment dat. Astfel, el s-a căsătorit cu fica cea mare, Meritaten; a aranjat căsătoria dintre Ankhesenpaaten. 

Din membrii familiei care supravieţuiseră ciumei mai rămâne Neferneferuaten, care din cauza vârstei, doar 7 ani, este aleasă de către tatăl ei să fie faraon, lucru care se pare că se va împlini peste câţiva ani. Decizia este legată de faptul că, la acea vârstă, prinţesa este prea mică pentru a avea copii şi a continua linia regală. Astfel, conform teroriei propuse de către Valérie Angenot, Neferneferuaten Tasherit a fost cea care a preluat coroana Egiptului, deoarece Tutankhamon, singurul urmaş direct pe linie masculină, era prea mic pentru a domni.

Teoria propusă de către Valérie Angenot este fundamentată pe analiza şi compararea simbolisticii mai multor opere de artă antică, plecând de la o serie de gesturi care se repetau în operele de artă şi care au fost atribuite prinţesei devenită faraon.

Confuzia care există în jurul reginei-faraon misterioase s-a născut din atitudinea pe care Ay, unchiul şi urmaşul la tron al lui Tutankhamon, a avut-o faţă de ruperea de tradiţie a celor două surori.De asemenea, la trecerea în uitare a familiei lui Tutankhamon au contribuit acţiunile tatălui acestuia, Akhenaten. Prin introducerea monoteismului zeului Aten, acesta şi-a atras duşmănia castei preoţilor. Aceştia au fost primii care au avut de sufeit din urma schimbărilor direcţiei teologice. De asemenea, ei fiind cei care se ocupau de consemnarea şi rememorarea numelor şi faptelor fostelor dinastii şi a faraonilor acestora. 

Ultimul faron al celei de-a XVII dinastii a condus o campanie de damnatio memoriae, mai exact a şters orice referinţă a existat despre cei patru faroni dinaintea sa sau cel puţin a încercat. Din această cauzăa, descoperirea mormântului lui Tutankamon a reprezentat un eveniment total neaşteptat în 1922, neexistând referinţe din alte surse istorice despre faraonul care era îngropat acolo.

Citeşte şi: